sâmbătă, 26 septembrie 2015

Mihail Drumeş: Invitaţia La Vals

   Am ,,devorat" pur şi simplu acest roman! Mi-au trebuit doar 3 zile să-l termin şi încă nu-mi vine să cred că s-a terminat.
  Povestea îl are in prim-plan pe Tudor, tipul cuceritorului pentru care femeia nu mai reprezintă un mister până când o întâlneşte pe Micaela,singura fată care apare neclintită in faţa declaraţiilor curtenitoare.Dragostea celor doi protagonişti, prinşi în vertijul pasiunii, este o continuă luptă de cucerire,devoratoare,autodistructivă.
  Este un roman de dragoste captivant, cu multe răsturnări de situaţie care m-au ţinut cu sufletul la gură.
  Citatele mele preferate din carte sunt:
-,,Dacă şcoala nu ne învaţă să descoperim ţara iubirii şi să întreţinem nestinsă flacăra ei, la ce bun toată învăţătura aceea greoaie şi uscată?"

-,,Întotdeauna îndrăgostiţii au o lumină ciudată pe faţa lor, care-l deosebeşte pe unul dintr-o mie de oameni."

-,,Şi iubiţi-vă cât vă place, tinereţea e scurtă şi pe urmă îi duceţi dorul ca mine"

-,,Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu."

-,,Bărbatul, se vede, datorită eului său aşa-zis superior, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul.Pe când noi, femeile,când iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost."

-,,Oricum-era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât iadul cu una proastă"

Nota:10